Televiziune

În 2009, eram o puștoaică plină de ambiții mari, cu vise cât China și idei atât de diversificate, încât nici eu nu mai știam sigur dacă sunt ale mele. Părinții doreau să am o meserie serioasă, eu mă vedea actriță, mă încurcau puțin diplomele de la olimpiadele de matematică, nu se prea pupau cu anii de modelling și mai ales facultatea mult prea serioasă de economie. Am fost mereu un om al contrastelor. Am fost mulți ani ceea ce se numește un tocilar, dar eram mereu pe tocuri și aveam cei mai frumoși pantofi. Iar într-o zi, când lucram deja într-o bancă și urma să fiu promovată, un anunț de reporter din ziarul local, avea să-mi întoarcă lumea cu susul în jos. Televiziunea a fost de atunci marea mea pasiune. Am făcut de toate, de la reporter, montaj, redactare, editare și prezentare. Pe toate le-am savurat și cel mai mult mi-au plăcut prezentarea și scrisul, pentru că aici puteai să te joci. Puteai să ai anumite roluri pe care să le dezvolți, iar atunci când scriam reportaje, găseam o cale prin care cuvintele mele să-l atingă pe cel care ascultă. Au fost multe astfel de roluri, povești care aș prefera să le păstrez pentru mine. Sunt amintiri spumoase din anii de prezentare a Telejurnalului de la 20:00 de pe TVR1,  alături de Mihai Constantin, asta după ce școala de la TVR Iași a fost mai mult o lecție de viață.

În 2016 m-am alăturat echipei Digi24, un pas important, făcut cu emoții imense și o inimă plină de ambiție. Au trecut 3 ani deja de Jurnal Economic, un alt rol pe care l-am considerat asumat și l-am îndrăgit mult.

În aceste momente cred că cea mai bună oportunitate pentru TV este o emisiune dedicată tehnologiei, pentru că este cea mai mare schimbare de pe întreaga planeta. Ne privește pe toți și nu există cale de întoarcere. Trăim în lumea mașinăriilor tot mai inteligente, o lume care se anunță colorată, dar rece.